Ficatul este un organ cu multiple functii in economia organismului. O parte din aceste functii sunt legate de metabolismul energetic (ficatul jucand un rol cheie in transformarea nutrientilor in surse energetice). Bolile hepatice (cum ar fi hepatitele, ciroza) pot influenta in mod dramatic functionarea corecta a organului, acest lucru avand repercusiuni asupra intregului organism (care astfel ajunge sa fie privat de o gama larga de nutrienti esentiali). Ficatul primeste o mare parte din nutrientii absorbiti si vehiculati in sistemul circulator. Acestia sunt depozitati sau sunt transformati astfel incat sa poata fi utilizati imediat de organism (in functie de nevoi). In acelasi timp, ficatul indeplineste si un rol de detoxifiere generala a organismului. Toate aceste functii sunt mult diminuate in prezenta unor afectiuni ale organului.Dieta hepatoprotectoarePrin adoptarea unei diete corespunzatoare, pacientul cu diverse hepatopatii poate evita instalarea eventualelor dezechilibre nutritionale si poate sa beneficieze in continuare de o gama larga de principii alimentare. Un regim hepatoprotector adecvat fiecarui pacient este stabilit de medicul specialist sau nutritionist si depinde in principal de patologia de baza.
Persoanele cu o anumita patologie hepatica sunt sfatuite de catre specialisti sa isi modifice obiceiurile alimentare astfel incat, prin dieta zilnica sa nu isi suprasolicite functiile ficatului si in acelasi timp sa faciliteze corecta lui functionare. O dieta echilibrata, avand in acelasi timp si efect hepatoprotector, are la baza carbohidrati. Proteinele, lipidele, acizii grasi ar trebui sa fie in cantitati minime sau chiar absente.
Carbohidratii: ar trebui sa reprezinte principala sursa de calorii pentru persoanele cu boli hepatice. Glucoza (monozaharid larg raspandit) reprezinta un adevarat tonic pentru hepatocit, avand un rol important in formarea rezervelor de glicogen. In momentul in care organismul are nevoie de extraenergie (in eforturi fizice intense, de exemplu), glicogenul este rapid reconvertit la glucoza. Pe langa functia de depozitare a glicogenului, ficatul are rol important si in controlul si reglarea glicemiei. In bolile hepatice pot sa apara importante variatii ale nivelului glucozei din sange, de aceea cantitatea de hidrati de carbon trebuie atent monitorizata, iar in cazul unor pacienti, este indicata consumarea unor cantitati reduse de carbohidrati la fiecare masa (pentru a controla astfel glicemia).
Proteinele: trebuie consumate cu moderatie daca exista boli hepatice, chiar daca ele au roluri importante pentru organism. Proteinele sunt structuri formate din aminoacizi, iar cand aceste unitati formatoare ajung in ficat, sunt preluate si folosite in scop plastic (pentru refacerea sau consolidarea celulelor si tesuturilor). Proteinele au si roluri protectoare impotriva acumularilor de lipide intrahepatice (cu aparitia consecutiva a steatozei). In cazul persoanelor cu afectari hepatice importante, proteinele si aminoacizii nu sunt, insa, utilizati corespunzator, iar o parte din produsii de degradare rezultati in urma metabolizarii lor pot avea o actiune toxica asupra altor celule, in special asupra celulelor nervoase. In acest caz aportul proteic trebuie restrictionat sau foarte atent urmarit.
Lipidele: procentul de lipide din dieta este stabilit de medicul curant. Exista pacienti cu afectiuni hepatice care nu pot digera si absorbi grasimile, aparand astfel tulburari digestive cu scaune steatoreice. Un regim alimentar deficitar in lipide insa, implica un risc crescut de aparitie a unor hipovitaminoze (sau chiar sindroame pluricarentiale): A, D, K, E.
Pacientii cu patologie hepatica ce asociaza si modificari ale hemoleucogramei (posibile anemii), polinevrite sau importante deficiente nutritionale pot lua suplimente vitaminice.
Sodiul, lichidele si alcoolul: cantitatile de sodiu consumate trebuie sa fie cat mai reduse. Sodiul este un macroelement ce determina retentie hidrica masiva cu instalarea edemelor, daca este consumat in cantitati crescute sau daca nu poate fi utilizat corespunzator de catre organism. In cazul in care apar edeme se recomanda restrictionarea cantitatii de lichide consumata (apa plata, dar si sucuri, lapte, supe, ciorbe, bauturi carbogazoase). Alcoolul se afla, invariabil, pe lista neagra a pacientilor cu boli hepatice. Specialistii recomanda evitarea consumului de alcool, deoarece acesta poate agrava patologia de fond. Ar trebui evitate in special: berea, vinul, lichiorurile tari, coniacul, ginul, vodka, wiskey.
De retinut!Ficatul este implicat in metabolismul tuturor alimentelor (din acest proces rezultand energia necesara indeplinirii diverselor functii). Prin modificarea continutului in proteine, carbohidrati, lipide, sare, vitamine si lichide al regimului alimentar se doreste imbunatatirea functionalitatii ficatului.
Efecte secundare
Sus
Datorita rolului central indeplinit de ficat in metabolism, o dieta restrictiva, impusa de afectarea acestuia, poate determina aparitia scaderii ponderale, inapetentei, sindromului carential (in special carentelor de vitamine liposolubile) sau deficitelor de anumiti aminoacizi (datorita restrictiilor de proteine). In cazul in care pacientul continua sa aiba un regim alimentar abundent in proteine, grasimi, alcool, afectiunile se pot agrava.
Recomandarile specialistilor
O dieta corespunzatoare, ce se poate adapta functiilor hepatice este stabilita de medic impreuna cu pacientul. Noul regim nu trebuie sa fie foarte restrictiv, deoarece poate determina aparitia starilor de malnutritie (cu toate simptomele pe care aceasta le implica).
In general, recomandarile includ:
Consumul unor cantitati crescute de carbohidrati. Surse potrivite sunt: painea integrala, cerealele, orezul, cartofii, mazarea, porumbul.
Aport moderat de lipide. O dieta echilibrata in glucide si lipide are rol in mentinerea intacta a proteinelor organismului, impiedicand astfel instalarea proteinolizei.
Aport proteic limitat. Ar trebui limitat aportul proteic la 1 g/kilocorp (deci, un adult tanar, de 70 de kilograme are nevoie, in medie, de 70 grame de proteine), fara a include proteinele de natura vegetala. In cazul in care exista o afectare hepatica importanta, dieta poate fi mult mai restrictiva in ceea ce priveste proteinele consumate, iar in unele cazuri se poate recomanda consumarea exclusiva a proteinelor din suplimente nutritive.
Sunt considerate a avea un procent optim de proteine, urmatoarele alimente:
- carnea de pui sau peste
- o cutie de iaurt (contine 8 grame)
- un ou mare (are 7 grame)
- 2 linguri de unt de arahide (contin aproximativ 7 grame)
- 30 de grame de branza (aduc organismului 7 grame de proteine).
Suplimentarea regimului alimentar cu diverse complexe vitaminice (in special din grupul vitaminelor B).
Dieta hiposodata in special daca exista retentie de lichide.
Exemplu de dieta hepatoprotectoare
Sus
Micul dejun:
O portocala
Ovaz gatit, combinat cu lapte, peste care se poate adauga si zahar
1 felie de paine integrala
2 linguri de margarina
Gem de capsuni
Cafea sau, dupa preferinta, ceai
La pranz:
120 grame de peste gatit, sau pui
Garnitura de cartofi sau orice alte legume sau salate
2 felii de paine integrala
2 linguri de margarina
1 lingura de jeleu de fructe
Fructe proaspete
Lapte
Gustare de dupa-masa
Lapte cu biscuit sarati
Cina:
120 grame de peste sau carne de pasare gatita
Legume gatite sau salata proaspata
2 chifle integrale
2 linguri de margarina
Fructe proaspete sau desert
250 ml de lapte
Gustarea de seara
Un pahar cu lapte sau o fructa proaspata.
In general, nu exista avertizari speciale in legatura cu anumite alimente, insa exista persoane care tolereaza mai greu produsele puternic aromate sau condimentate, mancarea de tip fast-food, produsele prajite (in special in untura), ciocolata, cafeaua, alunele.
